Mă uitam Prin ochiul soarelui Şi mă vedeam, Mă vedeam eu Şi parcă mi se părea Că aevea Nu sunt eu Nici tu nu erai Aceeaşi Când n-am fost eu Dar eram noi îmbrăţişaţi de univers Ochiul Soarelui Era cu noi Ne arunca în hăul Mării De dorul dorului In apa sărată Peste oceanul lumii. " Drumul robilor " / Constanţa -2007 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu