Powered By Blogger

duminică, 27 noiembrie 2011

Vremea sărutului

Vremea sărutului


Există o vreme a sărutuiui
Când arborii tac

Nici un foşnet
Nu se desprinde din frunze
Atunci când arborii tac.
Există o vreme
Când toate dorinţele
Sunt mai frumoase neîmplinite.
Există o vreme
Când munţii se contopesc în noi
Până la pietrificare.

Atunci întâlnirile au loc
La cişmelele vârstei
Lângă izvorul nesecat
Al sărutului.

 
Există o vreme
Când arterele
Sunt cărări sălbatice,
Unificate undeva în palmă.
Atunci nopţile rămân neclintite
Şi uimitor de scurte,
Iar sângele, tulburător de cald.
Şi dimineţile, înfiorător
De reci.

Există o vreme a coacerii
Când sânii sunt vulcani în erupţie.
Buzele se cutremură
La adierea vântului de iulie
Aceasta este vremea sărutului

O, vreme,
Monumentală vreme !
Clipă a memoriei.
Rămâi, rămâi în rezervaţia
Acestor copaci.
Fecioare, flăcăi,
Ocrotiţi această vreme !
Zidiţi-i trupul în statui,
Când toţi arborii tac ...


"Vremea sărutului"- Constanţa 1994

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu