Vremea sărutului

Vremea sărutului

Există o vreme a sărutuiui

Când arborii tac

Nici un foşnet

Nu se desprinde din frunze

Atunci când arborii tac.

Există o vreme

Când toate dorinţele

Sunt mai frumoase neîmplinite.

Există o vreme

Când munţii se contopesc în noi

Până la pietrificare.

Atunci întâlnirile au loc

La cişmelele vârstei

Lângă izvorul nesecat

Al sărutului.

 
Există o vreme

Când arterele

Sunt cărări sălbatice,

Unificate undeva în palmă.

Atunci nopţile rămân neclintite

Şi uimitor de scurte,

Iar sângele, tulburător de cald.

Şi dimineţile, înfiorător

De reci.

Există o vreme a coacerii

Când sânii sunt vulcani în erupţie.

Buzele se cutremură

La adierea vântului de iulie

Aceasta este vremea sărutului

O, vreme,

Monumentală vreme !

Clipă a memoriei.

Rămâi, rămâi în rezervaţia

Acestor copaci.

Fecioare, flăcăi,

Ocrotiţi această vreme !

Zidiţi-i trupul în statui,

Când toţi arborii tac ...


"Vremea sărutului"- Constanţa 1994