Portret în timp

Portret în timp

Am venit pe lume la cântatul cucului.

Când mamii i-a sosit sorocul

A fugit cu pântecul la gură

În Valea Haiducului...

Eram al optulea născut

Şi cu fiecare mama

A fugit în câte un colţ al pădurii...

Nu ştiu de ce... dar aşa a făcut

Pe mine poate nu mă năştea...

Erau prea multe guri

Şi eu nu mai aveam loc

Dacă al şaptelea nu murea.

M-am născut în vremea când

Mugurii gemeau de durere,

Când izvoarele veneau din îngheţuri

Şi pădurea înverzea cântând.

De-aceea poate că eu

Mă nasc în fiece frunză,

Cu gânduri nestinse în fire

Şi caut, şi caut mereu...

Trăiesc intre cer si pămant ,

Cu bucuriile şi durerile mele ,

Intre timp , vă spun cine sunt

Şi va mărturisesc visele mele .

 “Vremea sarutului „ –Constanta  1994