Cerul se cutremura Când mă sărutai pe buze. Luna mult se bucura, Copacii tăceau din frunze. Când eram pe malul ei, Marea se învolbura. Valul presăra scântei, Noaptea ne înconjura. Erai pasărea de vis, Ce zbura, zbura mereu. Astăzi dragostea s-a stins, In focul lui Prometeu. "Drumul robilor " - Constanţa 2007 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu