Powered By Blogger

duminică, 6 mai 2012

AM ŞI EU TELEFON MOBIL

    Numele lui Martin Cooper cu siguranţă nu vă spune nimic, însă invenţia atribuită lui este familiară pentru mai mult de jumătate dn populaţia planetei. El ar fi inventatorul telefonului mobil.
    Lui Martin Cooper i-am datora faptul că putem vorbi de oriunde: de pe munte, din staţiile de metrou sau de pe o barcă, aflată pe mare.

Deştept  evreul, dar s-a şi ajuns, acum este miliardar. Bravo lui, că scapă mulţi din bucluc !
 
***
 
Dacă unul este în cârciumă şi-i merge bine mersi, aude aşa ca prin pahar, telefonul. Sare în sus, cât mai poate, iese din cârcoimă , pune telefonul la ureche “minunea” şi răspunde:
-          Da, dragă, te aud, sunt la serviciu, am o grămadă de treabă.
-          Bine, dragul meu, am vrut să ştiu ce faci. Vezi nu te obosi prea tare, te aştept cu patul cald.
sau
-          Alo!
-          Da, eu sunt.
-          Domnul Steflea, vă caut de un ceas, unde sunteţi?
-          Aoleo, sefu! Azi nu m-am dat jos din pat, am o gripă a dracului şi o temperatură de peste 38º la umbră!
-          Bine, stai în pat şi fă-te bine, să nu vii la serviciu să dai gripă la toţi salariaţii. Ştii că acum avem cinci angajaţi.
-          Da, să trăiţi…
După convorbire, Şteflea intră în cârciumă satisfăcut şi mai comandă un rând, la adăpostul celuralului.
***

Dar telemobilul ăsta are multe metode de folosire şi mijloace mânuire.
În maşină, la volan, e o dexteritate să conduci, să fumezi şi să vorbeşti la telefon. Ştii ce înseamnă, dacă nu ai decât două mâini?
Ţii telefonul cu o mână... volanul cu alta...Dacă ai puţină experienţă sau mobilitate prinzi telefonul între umăr şi ureche, volanul cu o mână, ţigara în cealaltă mână şi poţi să conversa, nu contează că eşti pe drum drept sau strâmb. Dacă ai noroc, scapi... Este destul de greu, trebuie să recunoaştem, dar cu puţin teribilism reuşiţi să ajungeţi la destinaţie.
Talentul de a mânui telefonulmobil însă nu se opreşte aici. Mă refer la oricare deţinător.
E o tehnică să şti să vorbeşti la celular...
Dacă eşti într-un local, neapărat să ieşi afară, cu el la ureche, să dai din mâini (numai din una), să vorbeşti tare, dar să nu se înţeleagă nimic.
Dacă eşti în aer liber şi vorbeşti la mobil, poziţia este specifică acestui comportament :
Ţineţi telefonul la ureche orice mână vă convine, cealaltă mână o ţineţi în buzunar şi un picior îl târâţi instantaneu, ca şi cum ar fi damblagiu dar nu e...
 Aşa daţi impresia unui deţinător autentic de TELEMOBIL ...
  Martin Cooper

vineri, 4 mai 2012

Culorile mării

Culorile mării

 
E   noapte, luminile plăpânde
Nasc din stele târzii.
Marea, cu sclipiri vibrânde,
Bate-n valuri argintii.

S-a-ndrăgostit poetul de mare,
Statornic veghează pe mal,
Când luna din ape răsare
Şi pescăruşi lunecă-n val.

Rugă rosteşte poetul
Către marea de gheaţă
Şi cuvintele din pieptu-i
Vor să-i dea mării viaţă.
  
Se aşterne în visare
Un ecou pierdut în noapte,
Când încep să se-nfioare
Ale poetului şoapte.

Vino, Mare, mai aproape
Şi ascultă ce-ţi vorbesc,
Du-mă pe-ntinsele ape
Ca să supravieţuiesc.

Mare, eşti iubita mea,
Te găsesc acum în prag
Părăsind o lume rea,
Te îmbrăţişez cu drag.

Eu spun lumii ca să ştie
Cât eşti tu de schimbătoare,
Groază, cântec, poezie,
Leagăn pentru fiecare.
  
Te-am văzut mai totdeauna
Când te-mbrăţişai cu luna,
Iar în zori, îmbujorat,
Soarele te-a sărutat.
Când mai înspre primăvară
Întorci albia spre soare,
Eşti o tânără fecioară,
Eşti cea mai frumoasă Mare.
Vara, Mare, eşti albastră,
Ca şi ochii dragei mele,
Eşti oglinda din fereastră
Argintată cu mărgele.

Calde, valurile tale,
Peste trupuri dezgolite,
Se transformă-n evantaie
De fecioare despletite.

Când luceferii mai pier,
Mare, eşti tot mai sfioasă
Şi-ntr-o mantie de cer
Te asemeni c-o crăiasă.

Pescăruşii zboară-n voie
Pe deasupra apei tale,
Salvaţi de Arca lui Noe,
Aripi albe de petale.

Glasul tău este chemare
Pentru cei bătuti de soartă ?
Şi merg fără ezitare
Către nesfârşita-ţi poartă.

Esti atât de adorată
De îndrăgostiţii lumii,
Dar te schimbi aşa, deodată,
Şi iei tot în albul spumei

Toamna, Mare cenuşie,
Vii cu valurile reci,
Cu tonuri de nostalgie
Şi-amintiri pe unde treci.

Iama, Mare, eşti de gheaţă,
Sloiurile-ţi bat în maluri,
Albe valuri se agaţă,
Se adună în talazuri.

Crudă şi neiertătoare,
înghiţi vieţile-omeneşti,
Jertfă pentru tine, Mare,
Dar tu ce ne dăruieşti?
?
Ai luat cu tine-n frig
Tinerii ca bradul,
Tot izbindu-se de dig,
În furtună, nava Sadu.
 
Istoria nu-ţi va ierta,
Mare, cât ai fost de crudă
Înghiţind atâţia oameni
În mai puţin de o secundă.

Glasul mării e tumult,
„Viaţa, dragul meu, e-o clipă.
 Când vorbeşti, eu te ascult
 Şi dorul mi se-nfiripă”.

Mare, ai grăit prea bine,
Mi-ai răspuns şi-ţi mulţumesc,
Ai un loc şi pentru mine,
Mare, spre tine păşesc.

Valul ca un bucium sună,
Să te-mbrăţişez aş vrea,
Mare, când eşti cea mai bună,
Eu îti dau inima mea.

 "O secundă de iubire" - Constanţa 1996

joi, 3 mai 2012

Dragostea în noi



Era ploaie când te-am cunoscut.
 Eu ţi-am dăruit o floare,
în ochi adânc tu m-ai privit
Şi amândoi zburam spre soare.

Era ploaie, era bine
Stropi de dragoste, şuvoi
Pentru mine, pentru tine
Dragostea era cu noi.

Ne-am iubit de-a pururea
îmbătaţi de buze şi de ploi
De ne-ar fi uscat durerea,
Dragostea era în toi.

Erai tu ori eram eu,
Doar o apă şi-un pământ
Miluiţi de Dumnezeu
Lacrimă căzută-n vânt.

 "O secundă de iubire " - Constanta 1996

joi, 26 aprilie 2012

Insemnarile unui jurnalist: DE IUBIRE ŞI DE DOR

Insemnarile unui jurnalist: DE IUBIRE ŞI DE DOR: Numai noi doi Soţiei mele Eşti bătaia inimii mele, Aerul ce-1 sorb cu nesaţ Eşti sângele ce curge-n vene, Gustarea din ziua harţ...

DE IUBIRE ŞI DE DOR


Numai noi doi
Soţiei mele
Eşti bătaia inimii mele,
Aerul ce-1 sorb cu nesaţ
Eşti sângele ce curge-n vene,
Gustarea din ziua harţi.

Sunt drumul tău câtre iubire
Aleea de sub castani.
Grădina ta de fericire,
Sunt plânsul tău de peste ani.

Hai deci să fim amândoi,
Aceeaşi inimă ce bate,
În lanul verde de trifoi
Şi drumul luminos în noapte.

Mă iubeşte toată lumea
Numai tu nu mă-nţelegi
Eu sunt “Eu” deapururea
Pentru pururea în veci.

Dacă ne mai naştem morţi,
Ne iubim ca să trăim
Veacul încă tras pe roţi
Este veacul ce-1 dorim.

 "Drumul robilor " - Constanta 2007
Editura "Nelinişti metafizice"

luni, 23 aprilie 2012

Insemnarile unui jurnalist: Cuib de lilieci

Insemnarile unui jurnalist: Cuib de lilieci: Cuib de lilieci  În turnul bisericii Se adunau liliecii, Iar mai sus, în turn, O pasăre taciturn, Bufnita ca o felină Zbura ...

Cuib de lilieci


Cuib de lilieci

 În turnul bisericii
Se adunau liliecii,
Iar mai sus, în turn,
O pasăre taciturn,
Bufnita ca o felină
Zbura oarbă de lumină.

Ziua, liliecii
Dormeau în turnul bisericii,
Noaptea, zburau printre morminte
Fără să spună două cuvinte.

Ce sunt aceşti lilieci ?
Mă întrebam eu...
Pe unde umblă, prin nor?
Ce vor, sufletul meu?
Eu nu-1 dau
Chiar dacă mor.

 " O secundă de iubire " - Constanţa 1996
Editura Mondograf Constanta

duminică, 22 aprilie 2012

Insemnarile unui jurnalist: Ajută-ne , Doamne

Insemnarile unui jurnalist: Ajută-ne , Doamne: Ajut ă -ne , Doamne Cobori, Doamne, s ă ne vezi Tr ă im vremuri de co ş mar Pu ş i de vii pe arse lespezi Via ţ a e numai amar ...

Ajută-ne , Doamne


Ajută-ne , Doamne

Cobori, Doamne, să ne vezi
Trăim vremuri de coşmar
Puşi de vii pe arse lespezi
Viaţa e numai amar
Miniştri de culori pestriţe
Guvernanţi de duzină
Încurcând iţă cu ... iţă
Ne conduc înspre ruină
Organe suprastatale,
Sioniştii mafioţi,
Organizaţii fatale,
Bande de pungaşi şi hoţi
Vor ca ţara să ne-o vândă
Pe cât mai puţini dolari
Pentru asta stau la pândă
Cei cu cât mai mulţi "biştari".

 Artist: Marcel Dzama


" Salut mileniul trei " -Constanţa 1999
Editura Metafora

sâmbătă, 21 aprilie 2012

La ţărm de mare ,noaptea


La ţărm de mare ,noaptea

Abia uşor îngălbenită
Noaptea-şi flutură zefirul,
Pe margine cu raze aurită,
Îşi ţese maiestuoasă firul.

Strălucitoare se ivesc
Umbre de lună despletite,
In mare flăcări se topesc,
Îmbrăţişări de vară mistuite.




 "O secundă de iubire " - Constanta 1996