Numai noi doi
Soţiei mele
Eşti bătaia inimii mele,
Aerul ce-1 sorb cu nesaţ
Eşti sângele ce curge-n vene,
Gustarea din ziua harţi.
Sunt drumul tău câtre iubire
Aleea de sub castani.
Grădina ta de fericire,
Sunt plânsul tău de peste ani.
Hai deci să fim amândoi,
Aceeaşi inimă ce bate,
În lanul verde de trifoi
Şi drumul luminos în noapte.
Mă iubeşte toată lumea
Numai tu nu mă-nţelegi
Eu sunt “Eu” deapururea
Pentru pururea în veci.
Dacă ne mai naştem morţi,
Ne iubim ca să trăim
Veacul încă tras pe roţi
Este veacul ce-1 dorim.
"Drumul robilor " - Constanta 2007
Editura "Nelinişti metafizice"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu