Portret în timp
Am venit pe lume la cântatul cucului.
Când mamii i-a sosit sorocul
A fugit cu pântecul la gură
În Valea Haiducului...
Eram al optulea născut
Şi cu fiecare mama
A fugit în câte un colţ al pădurii...
Nu ştiu de ce... dar aşa a făcut
Pe mine poate nu mă năştea...
Erau prea multe guri
Şi eu nu mai aveam loc
Dacă al şaptelea nu murea.
M-am născut în vremea când
Mugurii gemeau de durere,
Când izvoarele veneau din îngheţuri
Şi pădurea înverzea cântând.
De-aceea poate că eu
Mă nasc în fiece frunză,
Cu gânduri nestinse în fire
Şi caut, şi caut mereu...
Trăiesc intre cer si pămant ,
Cu bucuriile şi durerile mele ,
Intre timp , vă spun cine sunt
Şi va mărturisesc visele mele .
“Vremea sarutului „ –Constanta 1994