Powered By Blogger

luni, 2 mai 2011

Portret în timp

Portret în timp

Am venit pe lume la cântatul cucului.
Când mamii i-a sosit sorocul
A fugit cu pântecul la gură
În Valea Haiducului...

Eram al optulea născut
Şi cu fiecare mama
A fugit în câte un colţ al pădurii...
Nu ştiu de ce... dar aşa a făcut

Pe mine poate nu mă năştea...
Erau prea multe guri
Şi eu nu mai aveam loc
Dacă al şaptelea nu murea.

M-am născut în vremea când
Mugurii gemeau de durere,
Când izvoarele veneau din îngheţuri
Şi pădurea înverzea cântând.

De-aceea poate că eu
Mă nasc în fiece frunză,
Cu gânduri nestinse în fire
Şi caut, şi caut mereu...


Trăiesc intre cer si pămant ,
Cu bucuriile şi durerile mele ,
Intre timp , vă spun cine sunt
Şi va mărturisesc visele mele .

 Vremea sarutului „ –Constanta  1994

Iosif Şerb

La acest început de secol XXI  viaţa noastră este tot mai zbuciumată, frustrată de zâmbet şi poezie. Sper ca mileniul trei să fie mai uman. De aceea îndrăznesc să ofer cititorilor acest blog, în speranţa că vor găsi o clipă de meditaţie şi gânduri spre mai bine”.
                                                                                                    Iosif  Şerb