Powered By Blogger

duminică, 8 aprilie 2012


GÂNDESC

Dacă stau şi mă gândesc
Ca un filosof
Mâine-o să mă prăpădesc
Fără vre-un folos

Să mă duc într-o neştire
Fără să mai ştiu de mine
Numai o bună vestire
Îmi ştie ziua de mâine.

Iosif Şerb
"Versuri" - Constanţa 2012
Pentru toti cei care au fost botezati cu nume de floare ,doresc din adâncul sufletului să aiba parte numai de împliniri, satisfacţii, multă sănătate in aceasta minunata zi in care Domnul Isus a intrat in Ierusalim.
 LA MULTI ANI !



Sărbătoarea Floriilor marchează intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, duminica având o puternică încărcătură simbolică. Deşi oamenii l-au primit cu mare bucurie şi cu speranţa în suflete pe Cel care avea să se sacrifice pentru toate păcatele umanităţii, Iisus era conştient de faptul că aceştia nu aveau sufletele pe deplin deschise.
Floriile marchează şi începutul patimilor lui Iisus Hristos, Săptămâna Patimilor simbolizând durerea şi chinurile pe care Mântuitorul le-a îndurat pentru ca păcatele oamenilor să fie iertate.
Prima menţiune referitoare la Sărbătoarea Floriilor datează din jurul secolului al IV-lea. În trecut, Sărbătoarea Floriilor mai purta numele de „Duminica Aspiranţilor“ sau „a Candidaţilor la Botez“, având în vedere că în această zi atât de importantă toţi cei care nu primiseră încă botezul mergeau la episcop pentru a-i cere să îi creştineze.
Tot în această zi, regii şi împăraţii acordau graţieri condamnaţilor, de aceea Duminica Floriilor a mai fost cunoscută în trecut şi drept „Duminica graţierilor“.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să împartă credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate.
Crenguţele de salcie amintesc de faptul că în momentul în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, oamenii l-au întâmpinat cu ramuri tinere, dar în acelaşi timp acestea simbolizează renaşterea naturii sau biruinţa vieţii împotriva morţii.

vineri, 6 aprilie 2012


MIRIFIC UNIVERS
Mă destram şi ţes lumină
În mirific univers.
Aştept veacul ce-o să vină,
Destrămându-mă din mers.

Se scurg zilele-neştire
Doar o clip-anume,
Se opreşte-n prevestire
Ca-i plecat din lume.



Iosif Şerb
"Versuri" - Constanţa 2012


miercuri, 4 aprilie 2012

MELANCOLIE

MELANCOLIE


Afară iarna s-a lungit
Durerile rău m-apasă.
Mălaiu-n tron s-a isprăvit
Dar nimănui nu-i pasă.

Copiii încă n-au adormit,
În curte câinii latră.
Şi focul arde mocnit,
Cu trei tăciuni în vatră.

Iosif Şerb
"Versuri" - Constanţa 2012

marți, 3 aprilie 2012

TOAMNA

TOAMNA 

  Zile de toamnă valide.
  Fără fragi şi fară mure.
  Frunzele se-aştern palide.
  Pe poteca din pădure.

  Mă desprind de-acest pământ  
  Cu spiritul meu plutitor 
  Aşa cum am fost şi sunt,
  Dar nu mai pot să cânt de dor

  Geru-nfulecă din noi
  Aspru, fără milă, 
  Prefacându-ne într-un sloi,
Pe cei fără vilă.

Nu mai pot să beau
Nu mai pot să cânt
Drumul nu-l mai iau
Nu ştiu unde sunt.
 
Uite-aşa plecăm din viaţă
Câte unul, rând pe rând
Ca mărgelele pe aţă,
Tot mai puţini rămânând.
 
În sufletul meu pustiu
Ninge cu lacrimi de zăpadă.
Focul sacru, purpuriu
Veşnic ar voi să ardă.


 Iosif Şerb
"Versuri" - Constanţa 2012



luni, 2 aprilie 2012

Versuri

Cer iertare prietenilor mei , cititirii !
    Încă de la sfârşitul secolului trecut, gândurile mele se risipesc în neant.Întrega fiinţă îmi este bulversată , precum şi a multor semeni concitadini.Drumurile se răsfiră în cărări înguste şi tânguitor, eu nu ştiu pe care s-o apuc şi să mai prind ....măcar o rază de lumină care să-mi încălzească sufletul .
    Totuşi cei care mai pot, ne închid portile  aşa înguste şi neprimitoare ...cu sau fără voie...şi nu nu numai mie...
    Începutul de secol XXI nu ne oferă nicio speranţă pentru viitor, îndosebi generaţiilor tinere.
    Vă rog iubiţi cititori să iertaţi că acest volum de poezii nu are o tematică de la un capăt la altul .Am aşternut pe hârtie în culori si nuanţe diverse , în lumini şi umbre , aşa cum ne este spiritul.

Februarie 2012  Iosif  Şerb


 
ERA GER CÂND M-AM NĂSCUT


I           
Geru-i ger,fără zăpadă,
Sufletul mi-a îngheţat.
Nu e nimeni să mi-1 vadă,
Suflet,rău m-ai
blestemat.
II          
Că nu sunt eu vinovat
Dacă m-am născut
Într-un secol înarmat
Printre arme, fără scut.
III        
Suntem,oare, noi românii
Blestemaţi de Dumnezeu
Să ne mâncăm precum câinii
Să ne duşmănim mereu ?



joi, 1 decembrie 2011

1 decembrie Ziua Naţională a României



















 Rezoluţia Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor din Transilvania prin care se hotărăşte unirea "teritoriilor locuite de dânşii cu România". Rezoluţia proclamă principiile fundamentale menite a propăşi statul naţional unitar român.



Pătrunşi de-o nestinsă ardoare 
În luptă sub spadă şi scut,
Atunci România cea Mare,
Sub tricolor s-a născut.

Muntenia, Moldova, Ardealul
Unite sub Mihai Voivod,
Avea să fie idealul
Întregului nostru Norod.
Într-un gând şi simţire
1 Decembrie avea să vie
Să ne aducă Marea Unire
Patria mamă în veşnicie.





Să spargă, vor, lumea-n bucăţi.
Din continente, în mici parcele,
Cei puternici să ia unele părţi,
Din vatra strămoşească-a ţării mele.
Se ştie că aici de veacuri
Cu bucurii, necazuri şi nevoi.
Dăinuim pe-aceste locuri,
 În ţara asta, suntem numai noi.
Nu vrem nici globalizare .
Să rămânem statul unitar,
Aşa precum străbuni-n adunare.
Au hotărât la Alba sub stejar.

Iosif Şerb
"Drumul robilor" - Constanţa 2007






marți, 29 noiembrie 2011

Clar de lună

Clar de lu

 Câmpul se aşterne-n cale
 Verde crud. verde crud,                                                                       
 Nici  pe deal şi nici pe vale,
 Buciumul nu-1 mai aud.

 Galben ca  un scut,
 Se restrâng coloanele
 Pe poteci de lut.

 Unde sunt ciobanii oare ?
 Clopotele nu mai sună
 Pe cărări nu sunt mioare.
 Numai clar de lună.

"Vremea sărutului " - Constanţa 1994


 

luni, 28 noiembrie 2011

TRECE VREMEA !…

 La 50 de ani de la căsătorie....












TRECE VREMEA !…
                          
Primeşte-n dar un trandafir,                                                       
Cu cincizeci de petale.                                                                     
Sunt anii căsniciei noastre,
Zilele mele şi-ale tale.

Au fost bune, au fost rele
Numai noi doi le mai ştim.
Trecând peste toate cele
Hai să sărbătorim !


1961 Gica şi Iosif

duminică, 27 noiembrie 2011

Vremea sărutului

Vremea sărutului


Există o vreme a sărutuiui
Când arborii tac

Nici un foşnet
Nu se desprinde din frunze
Atunci când arborii tac.
Există o vreme
Când toate dorinţele
Sunt mai frumoase neîmplinite.
Există o vreme
Când munţii se contopesc în noi
Până la pietrificare.

Atunci întâlnirile au loc
La cişmelele vârstei
Lângă izvorul nesecat
Al sărutului.

 
Există o vreme
Când arterele
Sunt cărări sălbatice,
Unificate undeva în palmă.
Atunci nopţile rămân neclintite
Şi uimitor de scurte,
Iar sângele, tulburător de cald.
Şi dimineţile, înfiorător
De reci.

Există o vreme a coacerii
Când sânii sunt vulcani în erupţie.
Buzele se cutremură
La adierea vântului de iulie
Aceasta este vremea sărutului

O, vreme,
Monumentală vreme !
Clipă a memoriei.
Rămâi, rămâi în rezervaţia
Acestor copaci.
Fecioare, flăcăi,
Ocrotiţi această vreme !
Zidiţi-i trupul în statui,
Când toţi arborii tac ...


"Vremea sărutului"- Constanţa 1994