Versuri

Cer iertare prietenilor mei , cititirii !
    Încă de la sfârşitul secolului trecut, gândurile mele se risipesc în neant.Întrega fiinţă îmi este bulversată , precum şi a multor semeni concitadini.Drumurile se răsfiră în cărări înguste şi tânguitor, eu nu ştiu pe care s-o apuc şi să mai prind ....măcar o rază de lumină care să-mi încălzească sufletul .
    Totuşi cei care mai pot, ne închid portile  aşa înguste şi neprimitoare ...cu sau fără voie...şi nu nu numai mie...
    Începutul de secol XXI nu ne oferă nicio speranţă pentru viitor, îndosebi generaţiilor tinere.
    Vă rog iubiţi cititori să iertaţi că acest volum de poezii nu are o tematică de la un capăt la altul .Am aşternut pe hârtie în culori si nuanţe diverse , în lumini şi umbre , aşa cum ne este spiritul.

Februarie 2012  Iosif  Şerb

 

ERA GER CÂND M-AM NĂSCUT

I            Geru-i ger,fără zăpadă, Sufletul mi-a îngheţat. Nu e nimeni să mi-1 vadă, Suflet,rău m-ai blestemat. II           Că nu sunt eu vinovat Dacă m-am născut Într-un secol înarmat Printre arme, fără scut. III         Suntem,oare, noi românii Blestemaţi de Dumnezeu Să ne mâncăm precum câinii Să ne duşmănim mereu ?