Om nebun

Viaţa-ntreagă se agaţă De o creangă de alun Viaţa să ne fie viaţă Omule, nu fii nebun   Am întins, am întins mosorul  Ţeava de alun Până firul cu mosorul S-a oprit de-atâta drum.  Şi pe oriunde în lume Pe potecile de-alun Oamenii îmi spun pe nume Omule, tu eşti nebun!

RUSALIILE

Pentru noi, copiii, toate sărbătorile erau importante.

Erau sfinte, în cel mai bun înţeles al cuvântului.

De neuitat a rămas, pentru mine, Crăciunul, cînd mergeam la colindat printre nămeţi, pe la casele oamenilor, pe toate uliţele din sat şi ajungeam acasă aproape îngheţat dar bucuros că aveam traista, ţesută de mama, plină cu mere, pere, nuci şi covrigi.

Apoi venea Anul Nou, care era pentru noi, copiii ca pentru toţi locuitorii satului.

Ne pregăteam timp de câteva luni să învăţăm Pluguşorul. De obicei formam câte un grup de trei-patru copii, adolescenţi. Pluguşorul era cam acelaşi an de an : 
                     “S-a sculat mai an

                       Bădică Traian

                       Ş-a-ncălecat pe-un cal”......

La aceste sărbători dar şi la Înviere eram parcă alţii.

După postul Paştelui, pe care-l ţineam patruzeci de zile cu toată familia,    mergeam la biserică şi asistam, cu pioşenie, la ceremonialul Învierii, iar bucuria cea mai mare era să ne dăm în “dulap” (scânciob i se mai spunea) pentru care plăteam cu un ou roşu.

Ritualurile acestor sărbători pe care le-am evocat sunt mult mai complexe însă, acum vreau să redau mai detaliat cum sărbătoream noi, în sat, Rusaliile.

Coborârea Sfântului Duh era sărbătoarea creştină aproape similară cu Învierea.

În fapt, Duminica Rusaliilor începea, la noi în sat, ca de altfel în toate satele vecine, încă de sâmbăta moşiilor de vară. Copii, tineri, băieţi şi fete mergeau pe câmp, culegeau flori, îndeosebi acele bucheţele mov care se numeau chiar ”moşi”.

Era luna florilor de vară, a narciselor, trandafirilor sălbatici şi mai ales a bujorilor de toate culorile. Flori înmiresmate şi îmbietoare.

Grupuri de băieţi şi fete coboram cântând, în sat, unde erau pregătite, de către mamele noastre, mese pline cu mâncare : strachini şi ulcele cu orez, păsat şi lapte. În toate casele de gospodari erau asemenea mese.

Era prilejul de împăcare, de apropriere a unor prietenii sau de consolidare a acestora.

Atunci, în aceea zi, se declara între băieţi, frăţia, iar fetele se dădeau “de-a suratele ”.

Fârtaţii şi suratele se stabileau jurându-se prietenia pe viaţă. În ziua aceea apelativul lor era “surată”, între fete şi “fârtate” între băieţi.

A doua zi, tot în grup mergeau la biserică, se rugau, iar după amiază, mereau la horă, în sat, flăcăii şi fetele şi cei mai mici la “dulap”.

Sărbătoarea de Rusalii era ultima zi de sărbătoare din cele trei dedicate Învierii Domnului.

Am consemnat acest rit memorabil, pentru că în prezent nu se mai respectă aceste obiceiuri străbune şi... rău este... 

Horoscop

  









Zodia mă plimbă

Pe cărarea Robilor,                                            

În urma

Carului mare ,

Până la peştera cailor.

De aici voi lua

Un Pegas

Potcovit cu astre

Şi voi pleca în eternitate.

" O secundă de iubire" - Constanţa 1996

Insemnarile unui jurnalist: Prostituţie ... sau....?

Insemnarile unui jurnalist: Prostituţie ... sau....?: "De câţiva ani, buni, asistăm la o mascaradă de toată sila... Discuţii în presa scrisă şi audio-vizuală, dezbateri în Parlament, dacă să fie ..."

Prostituţie ... sau....?

De câţiva ani, buni, asistăm la o mascaradă de toată sila... Discuţii în presa scrisă şi audio-vizuală, dezbateri în Parlament, dacă să fie sau nu legalizată prostituţia. În Parlament, chiar a fost respins un proiect de lege prin care se prevedea legalizarea libertăţii riscului controlat. A fost respins în legislativ pe nu ştiu ce motiv religios ori interese de clan.

În acest timp, pe marginea drumurilor naţionale, judeţene, pe poteci şi alei patrulează fetişcane, în minijupe, făcând ochi dulci şi chiar invitând, prin gesturi obscene, trecătorii, îndeosebi şoferii şi mai ales cei de pe T.I.R.-uri.

Nu mai spun că tinere de diferite vârste (oare câte dintre ele sunt majore?), fără inhibiţii, se expun în paginile ziarelor aproape goale şi chiar fără niciun strai pe ele, decât cu un fluturaş în locul cel mai indecent iar uneori nici atât.

Dialogurile între rivale pentru bărbaţi, publicate în presă sunt obscene, dizgraţioase: “Nici nu-l mai vreau că nu era bun la pat”, “Nici n-o avea mare” (iertaţi-mi aceste expresii reluate din ziare şi redate aşa cum le-am citit, dar am vrut să fiu cât mai explicit). Şi părerile, contrazicerile, discuţiile sunt de-a dreptul scârboase, iar blamările între “dive” devin uneori violente.

Într-un supliment al unui ziar, o individă, patroana unui salon de masaj erotic, publică, săptămânal, la pagina 66, tot felul de metode şi poziţii de masaj, pentru a-şi face reclamă, de fapt sex sub acoperire. Fără ruşine, ea însăşi pozează goală.

Toate aceste manifestări fără nici o perdea mă fac să-mi pun întrebarea:

Este sau nu legală prostituţia?...

Ajută-ne, Doamne

Cobori, Doamne, să ne vezi

Trăim vremuri de coşmar

Puşi de vii pe arse lespezi

Viaţa e numai amar

Miniştri de culori pestriţe

Guvernanţi de duzină încurcând iţă cu ... iţă

Ne conduc înspre ruină

Organe suprastatale,

Sioniştii mafioţi,

Organizaţii fatale,

Bande de pungaşi şi hoţi

Vor ca ţara să ne-o vândă

Pe cât mai puţini dolari

Pentru asta stau la pândă

Cei cu cât mai mulţi "biştari".

"Salut mileniul trei !" - Constanţa 1999

S-a aprins cerul

Port în suflet cer şi mă aprind

Vara când bulgări mari de soare

De pe boltă încet se desprind

Şi se topesc în mare.

În inima cerului pătrunde o stea

Trimisă de pe planeta Pământ...

Este inima mea,

0 ştiu şi o cânt.

                             "Vremea sărutului "- Constanţa 1994