Marea şi tu ,

Cerul se cutremura Când mă sărutai pe buze. Luna mult se bucura, Copacii tăceau din frunze. Când eram pe malul ei, Marea se învolbura. Valul presăra scântei, Noaptea ne înconjura. Erai pasărea de vis, Ce zbura, zbura mereu. Astăzi dragostea s-a stins, In focul lui Prometeu. "Drumul robilor " - Constanţa 2007

Oameni pestriţi

Pe coridoarele înguste  Oameni pestriţi, de tot soiul,  Se plimbă ca nişte moluşte  Mestecându-şi în gură noroiul,   Unul cu bube pe faţă   Se boieşte ca un Clown de circ   El este puţin mai în viaţă   Ceilalţi nu sunt mai nimic.               "Salut mileniul trei " - Constanta 1999

Mă bate-un gând

Mă bate-un gând, să culeg stele

Şi să le semăn pe pământ,

Ca să răsară-apoi din ele,

Scăldat, al nopţilor veşmânt.

Mă bate gândul ca o boare

Să semăn brazde-n poezie

Şi să culeg numai din soare

Rodul bogat care să fie.

"O secundă de iubire " - Constanta 1996

Ca într-un vis

Ca-ntr-un vis cu stropi mărunţi
Plutesc în aer fulgi
Petale albe peste munţi
Şe aştern pe unde fugi.

Eternul vis
Te urmăreşte
în haosul de unde vii
Şi te conduce în Abis.

Nu eşti

Şi cred că nu vei fi
Fiinţa care dăruieşti
Viaţă celor care-o curmă.

"Salut mileniul trei ! " - Constanta 1999

Domnule Mazăre,

Sincer, nu v-am simpatizat niciodată.

V-am văzut în primele zile ale evenimentelor din ’89, cu o gaşcă tânără, însoţindu-l pe Ion Raţiu. V-am urmărit, în zilele şi anii care au urmat, evoluţia şi cu simţul meu puţin conservatorist nu plăceaţi, chiar şi când vă urcaţi pe blocuri, să le văruiţi (acesta a fost un atu în câştigarea alegerilor din acel an).

Au urmat anii dumneavoastră de primariat, cu rele şi bune.

V-am văzut la T.V. în uniforma de nazist, care, sincer să fiu, pe mine m-a indignat, apoi prin Brazilia, ori nu mai ştiu ce ţară sud-americană, prin Africa, dansând din buric, aproape în piele goală...Şi multe alte ipostaze, care nouă, constănţenilor, nu ne-au plăcut.

Aţi fost , stimate, domnule primar Mazăre citat în mai multe procese intentate de instituţiile abilitate şi... aţi scăpat „basma curată”.

Ei, pentru asta vă admir. Nu bag mâna în foc că sunteţi integru, cinstit şi curat ca „lacrima”, dar justiţia e cea care decide şi, până la proba contrarie, eu şi mulţi altii ca mine vă apreciem. Vă mai apreciez şi pentru unele acte de binefacere pentru cei săraci, aduşi în pragul disperării de către sistem, pentru familiile cu unul sau mai mulţi copii, pentru cei care nu mai au niciun orizont, viitor.

În aceste condiţii aţi avut, domnul primar, intuiţia, dar poate şi îndemnul de a da o mână de ajutor tinerilor prin acele locuinţe, o acţiune lăudabilă

 Şi ca edil aveţi unele merite : mai buna organizare a transportului în comun, modernizarea  străzilor – dar mai aveţi multe de făcut.

În ce priveşte vânzarea Cazinoului, ce să zic, am avut un gust amar când am auzit că vreţi să-l vindeţi.

Am simţit... aşa... cum ai vinde un copil... Pentru noi, constănţenii, Cazinoul este o emblemă, un monument istoric.

Dacă nu sunteţi în stare să păstraţi o avuţie a noastră, a tuturor, puteţi să-l daţi, domnule Mazăre, dar măcar vedeţi cui... Să facă ceva frumos şi util din el, să nu ajungă o ruină (mai mult decât este), ori, doamne fereşte, să-l demoleze.

Cred, domnule Mazăre, că atunci când vreţi să mai luaţi o hotărâre care ne priveşte şi pe noi, constănţenii, să vă gândiţi bine, pentru că noi v-am ales şi tot nouă ne veţi cere votul, asta dacă vă veţi mai depune candidatura...

Adio ,Fănuş Neagu,

Am norocul că m-am născut şi trăiesc în epoca unor  scriitori români de mare valoare.

Pe unii dintre ei am avut privilegiul să-i cunosc personal, cum au fost Victor Eftimiu, Marin Sorescu, Virgil Carianopol, Florenţa Albu şi încă mulţi oameni de litere, artişti consacraţi, de la care multe am învăţat şi cu care am împărtăşit idei şi experienţe.

Pe Fănuş Neagu l-am întâlnit de mai multe ori cu prilejul unor consfătuiri cu ziarişti şi scriitori, la care acesta lua cuvântul şi capta ascultătorii prin ideile şi expresesiile pline de savoare şi încărcate de înţelesuri.

Ne-am întâlnit de câteva ori la terasa Uniunii Scriitorilor, din Bucureşti, cu ocazia unor lansări de carte. Cea mai memorabilă fiind atunci când Gheorghe Tomozei şi-a lansat o carte de amintiri, despe Nicolae Labiş . Îmi amintesc că ne-am distrat toată noaptea, am băut şi am dicutat fără interdicţii despre cum este şi mai ales cum trebuie să fie literatura în România.

L-am mai întâlnit pe Fănuş Neagu şi în redacţia ziarului, de pe atunci, Dobrogea Nouă (n.a. Cuget Liber), el fiind bun prieten cu fostul redactor şef Dumitru Mândroiu.

Nu au fost prea dese întâlnirile noastre, dar atâtea câte au fost mi-au rămas ca plăcute amintiri, fapt pentru care nu-l voi uita pe Fănuş Neagu, cel care ne vorbea, întotdeauna, cu prietenie şi căldură sufletească.

Acum că pleci dintre noi, îţi spun Adio, Fănuş Neagu şi nu te voi uita niciodată.

Constanţa, 25 mai 2011

Iosif Şerb

Mă închin la tine Doamne

Mă închin la Dumnezeu,

Pentru fraţi, pentru surori.

Să le dea ce doresc eu,

De sfintele sărbători.

Bucurii şi sănătate,

Pentru pace gânduri bune,

Porumbei şi libertate,

Să planeze peste lume.

Îngerii să ne păzească

De-ntunericul din noi.

Oamenii să se-nfrăţească,

La bine şi la nevoi.

 

„Drumul Robilor”- Constanţa 2007

Sfinţii Constantin si Elena, "cei întocmai cu Apostolii", sunt pomeniţi in Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbătoarea Sfinţilor Constantin si Elena este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Sfântului Constantin i s-a aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinţa (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei invinge”), în pragul înfruntării cu pagânul Maxentiu, iar Sfânta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit. Sfânta Imparateasa Elena a trecut la Domnul la anul 327, puţin după întoarcerea de la Ierusalim, iar Sfântul Impărat Constantin în 337, dupa 31 de ani de domnie.

 

   La ceas de Sărbătoare, urări de bine şi La Mulţi Ani, tuturor sărbătoriţilor purtători ai numelor Sfinţilor Constantin şi Elena !

   La Mulţi ani, Costea, Costache, Costina, Costin, Codina, Codin , Constanţa, Constanţiu, Costandin, Constantina, Dinu, Dina, Tinu, Tina,Costel, Costelica, Costică, Costas, Tica, Ticu, Titi, Titel, Dinicu, Dinica, Tinuţ, Tinel, Tanţa, Tantica, Tanti , Elina, Eleni, Elenca, Ela, Eli, Eleonora, Helena, Helene, Helenca, Heleni, Helinca, Ilina, Ilinca, Ileana, Ilenuta, Ilenuş, Ilinuţa, Leana, Lenuţa, Lenuş, Leanca, Lena, Leni, Lina, Nora, Nuţa, Nuţi, Nuţica, Nuţisor.....

  Fie ca din această zi sfânta, în drumul lin al vieţii dumneavoastră, sa răsară mereu câte-o rază de soare care să vă aducă fericire si bucurie. Vă doresc multa sănătate, să aveţi sufletul curat si toate dorinţele să vi se împlinească.

 

  

Şi eu citesc „CLICK”

 

Pentru informarea zilnică vizionez programele TV, citesc publicaţiile locale, dar şi cele centrale : Jurnalul Naţional, România liberă, Adevărul (mai ales pe cel de seară), Gândul, însă citesc şi Click şi am să vă spun de ce :

Acest cotidian naţional informează cititorii cu ştiri, articole, reportaje din aproape toate domeniile cu preponderenţă întâmplări şi fapte mondene spre deliciul multora.

Bine structurat pe pagini şi rubrici, ziarul evidenţiază principalele fapte şi evenimente la zi din care se remarcă "Scrisorile pamflet" ale lui George Stanca, paginile de sport, de sănătate cât şi ştirile de pe glob, de pe ultima pagină.

Jurnaliştii surprind cu promptitudine evenimentele politice, în miezul cărora se află şi le prezintă în ştiri proprii (ex. Moartea lui Osama Bin Laden) iar în paginile de sport se consemnează pe lângă etapele şi clasamente din fotbal, la zi, nu se omite nici viaţa personală a fotbaliştilor şi mai ales a conducătorilor de club.

Dacă fotbalul ocupă cea mai mare parte a rubricilor, nu se neglijează nici celelalte sporturi de performanţă.

Paginile ce se referă la sănătate sunt de un real folos cititorilor pentru diversitatea articolelor şi recomandărilor ce la prezintă aproape în fiecare zi.

Apreciez, de asemenea, densitatea şi diversitatea articolelor şi ştirilor economico-sociale, sunt îndrumari elementare pentru toate mediile de cititori.

Sunt acceptabile şi unele evenimente mondene (căsătorii, divorţuri).  

Însă... menţinerea unor fapte minore numere şi numere de ziare, zile întregi despre divorţul Oanei sau lupta pentru câştigarea Irinei Columbeanu este supărătoare, chiar enervantă ...

Indiferent dacă unora le plac articolele sau fotografiile ... „fierbinţi”... uneori acestea sunt de-a dreptul dizgraţioase, care nu fac cinste şi nu trebuie să aibă o asemenea publicitate, mai ales într-un cotidian cu aproape două sute de mii de exemplare. Este, cred eu, nociv moralei noastre actuale ş-aşa bolnavă şi încolţitî din mai toate mijloacele de informare.

Dacă tuturor ziariştilor, nu mai vorbesc de cititori, le place poza de pe ultima pagină a publicaţiei din 03.05.2011, eu am rezerve serioase cu privire la asemenea fotografii ori titluri de primă pagină : „Sunt bună la sex”, „Am stat în patru labe”...  şi alte asemenea materiale crează mai multă silă decât incitare.

Nu sunt ascet, sunt om normal care ar vrea să vadă în „Click” fotografii cu nuduri graţioase, chiar artistice...

...Mi-am exprimat opinia pentru că citesc acest ziar şi vreau să-l citesc cu plăcere...

În rest, numai bine....

                                                                               Iosif Şerb

Citire în timp

Luna-şi scrie numele pe mare ,
Pe întuneric , pe răcoare .
Soarele se semnează pe nisip
Cu creionul fierbinte în timp.

Noi ne scriem numele pe schele
Şi culegem vise din ele ,
Lasăm moştenire arcuri pe cer
În amintirea celor ce pier .

Suntem cuceritori ai înalţimilor.,
Secundele ni-s grele şi ne dor ,
Dar cu puterea ce-o avem în pleoape
Aducem viitorul mai aproape .

"Vremea sărutului" -Constanţa 1994

Morţi pe pământ străin....

Morţi pe pământ străin

Bravii ostaşi români au luptat veacuri de-a rândul să apere glia strămoşească încărcându-se de glorie.

După cel de-al doilea război mondial militarii români s-au instruit să apere ţara în hotare, chiar şi în timpul războiului rece.

Stagiul militar obligatoriu era o formă de educare mai aspră, pe mulţi “ştrengari” îi îndrepta şi deveneau oameni de nădejde ai ţării.

Nu ştiu dacă e bine sau rău că s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu dar în ultima vreme prea mult dezmăţ în rândul adolescenţilor.

Era şi armata un mijloc, o etapă importantă în educarea ordonată a tuturor tinerilor baieti.

Multe amintiri frumoase şi hazlii se deapănă din război, din armată, iar cântecele din şi despre cătănie se fredonează şi astăzi şi chiar se cântă în spectacole şi cu diferite ocazii şi sunt bine primite de spectatori.

Armata intrase în folclor.

Şi acum se comentează acţiunile din armată. Nu se mai cântă, sunt jeliţi cei ce pleacă pe fronturi străine, trimişi de statul român. Stiu, suntem într-o organizaţie internaţională, dar nu cred că suntem obligaţi să trimitem militari oriunde şi oricând. Avem o armată mică, în prezent, zic eu şi nu suficient de instruită să facă faţă atacurilor teroriste cu membri bine instruiţi şi în multe cazuri sinucigaşi dispuşi să moară pentru cauza lor.

Tinerii români care pleacă în Irak, Kosovo, Afganistan, ori pe alte fronturi de apărare sau protecţia civililor şi respectarea ordinei publice se sacrifică aproape inconştient şi predispuşi în orice moment la sacrificii. Pentru ce? Pentru o cauză care nu este a lor, nici a neamului românesc.

Bilanţul este tragic : optsprezece militari români au fost ucişi.

Marius Florin, Cristian Filip, Dan Ciubotaru, Ion Caracudă, Valeriu Leu, Florin Brădiceanu sunt numai câţiva care au murit în misiune.

Ultimul ucis a fost adus, zilele trecute, în ţară, înmormântat cu onoruri militare şi avansat la gradul de sublocotenent.

Ce folos? El s-a dus, nu se mai bucură de aceste onoruri.

La acuzaţiile mele s-ar putea motiva că selectarea militarilor a fost pe bază de voluntariat.

Da, dar cauza e simplă, domnilor : Sărăcia. Şi aici să fac o paranteză. Au plecat mii şi mii de români în alte ţări, la muncă, culegători de căpşuni, îngrijitori de oameni şi animale, si-au lăsat acasă copiii lipsiţi de ocrotirea părintească, mulţi dintre aceştia s-au sinucis, ori au ajuns delicvenţi.

Ce i-a determinat pe aceşti oameni să plece? E uşor de înţeles : SĂRĂCIA, lipsa de cele mai elementare drepturi la muncă, la un trai decent.

Cei care au plecat la cules de căpşuni, îngrijitori de oi, vaci, ori de bătrâni au riscuri mai mici, dar tot sclavi se numesc.

Dar cei care cad răpuşi pe şi pentru pământ străini ce sunt? Eroi sau Victime ?

Aflăm că încă un român a murit în Afganistan, opt mai şi câţi or mai fi, dar despre răniţi se mai ţine o evidenţă?

***

În timp ce aşterneam pe hârtie opinia mea despre ostaşii trimişi să lupte pe alte tărâmuri, primesc o altă veste tristă : caporalul Cătălin Ionel Marinescu, în vârstă de 28 de ani, a murit în urma unei explozii, tot în Afganistan.

Bilanţ trist, numai în ultima săptămână doi militari români ucişi.

Şi câţi vor mai fi de acum înainte...

Pentru cine? Pentru ce?... Pentru alţii, pentru conflictele altora, care nu afectează cu nimic interesele ţării noastre.

Oare Guvernul, Ministerul Apărării Naţionale nu au imagine coerentă asupra acestei probleme importante, viaţa oamenilor, viitorul armatei române?...

Cu paharele pe masă

Cu paharele pe masă

Vă uitaţi la mine sfidător,

Recunosc, sunteţi frumoase, conice,

Dar am băut si din ulcior,

Chiar din ulcele cilindrice.

Sunteţi, e-adevărat, frumoase,

Unele chiar

(Nu vă supăraţi)

Aproape de... cristal.

Când staţi pe masă

Aşa, cu piciorul gol,

Sunteţi sfioase

Si nu vă dau ocol.

"O secundă de iubire" - Constanta 1996

Din umbră

Din umbră

Nu-mi distrugeţi versul

Aninaţi-l de-o creangă sumbră

Să ştie lumea cine-i alesul

Poeziei , din umbră .

Poate nu voi mai fi

Atunci  printer  voi

Dar lumea va  şti

Şi mă va chema inapoi.

"Salut mileniul trei !" - Constanta 1999

Flori de mai

Flori de mai

Unde-or fi primăverile de altădată, când zăpezile se topeau încet , încet, căci erau zăpezi ambundente, albe, strălucitoare şi alunecoase, iar soarele îşi trimite, cu parcimonie, razele, dar tot mai calde, din zi în zi? Şi florile umpleau mai de timpuriu grădinile...

Mă uit acum peste grădini şi parcuri – atâtea câte au mai rămas- şi văd flori firave, sfioase... Nici în livezi pomii n-au mai fost atât de dornici, ca altădată...

Nu vreau să fiu nostalgic fără motiv, dar chiar în faţa casei mele unde, cu ani în urmă, ramurile de caisi, piersici se aplecau darnici cu flori, care mai de care mai colorate şi îmbietoare.

Afară, vremea e schimbătoare de la o zi la alta... Derutaţi de aparatele lor, meteorologii nici ei nu ştiu cum s-o nimerească.

Suntem în ultima lună de primăvară şi noi nu ne-am bucurat decât de câteva zile însorite, termometrele zbatându-se să ajungă la temperaturi de peste 17 grade, la noi, la Constanţa...

În rest... zile mohorâte...zile friguroase...

Mai este un pic şi primăvara îşi va lua rămas bun de la noi, întunecată şi friguroasă.

Măcar cugetarea străbună să se adeverească :

„Dacă plouă în mai vom avea mălai”...

Iosif Serb

10.05.2011

Numai noi doi
        -  Soţiei mele -

 Eşti bătaia inimii mele ,
Aerul ce-l sorb cu nesaţ
Eşti sângele ce curge-n vene ,
Gustarea din ziua harţi .

Sunt drumul tau către iubire  
Aleea de sub castani .
Gradina ta de fericire ,
Sunt plânsul tău de peste ani .

Hai deci sa fim amândoi ,
Aceeaşi inimă ce bate ,
În lanul verde de trifoi
Şi drumul luminos in noapte .

"Drumul Robilor" -  Constanta 2007

 

La ţărm de mare, noaptea

La ţărm de mare, noaptea

 Abia uşor îngălbenită,

Noaptea-şi flutură zefirul,

Pe margine cu raze aurită,

Işi ţese măiestoasă firul.

Strălucitoare se ivesc

Umbre de lună despletite,

In mare flacări se topesc,

Imbrăţisări de vară mistuite.

 Iosif Serb

"O secunda de iubire"- Constanta 1996

O pasăre

O pasăre

Cu mâinile căuş

Ţi-am prins căpuşorul brun

Şi părul sprinten jucăuş

L-am sărutat ca pe-un parfum.

Erai aşa, în visul meu,

O pasare ori nu ştiu ce,

Care m-ademenea mereu

Să vin la tine...

Dar de ce ?

Iosif Serb

„O secunda de iubire „ -Constanta  1996