Powered By Blogger

joi, 1 decembrie 2011

1 decembrie Ziua Naţională a României



















 Rezoluţia Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor din Transilvania prin care se hotărăşte unirea "teritoriilor locuite de dânşii cu România". Rezoluţia proclamă principiile fundamentale menite a propăşi statul naţional unitar român.



Pătrunşi de-o nestinsă ardoare 
În luptă sub spadă şi scut,
Atunci România cea Mare,
Sub tricolor s-a născut.

Muntenia, Moldova, Ardealul
Unite sub Mihai Voivod,
Avea să fie idealul
Întregului nostru Norod.
Într-un gând şi simţire
1 Decembrie avea să vie
Să ne aducă Marea Unire
Patria mamă în veşnicie.





Să spargă, vor, lumea-n bucăţi.
Din continente, în mici parcele,
Cei puternici să ia unele părţi,
Din vatra strămoşească-a ţării mele.
Se ştie că aici de veacuri
Cu bucurii, necazuri şi nevoi.
Dăinuim pe-aceste locuri,
 În ţara asta, suntem numai noi.
Nu vrem nici globalizare .
Să rămânem statul unitar,
Aşa precum străbuni-n adunare.
Au hotărât la Alba sub stejar.

Iosif Şerb
"Drumul robilor" - Constanţa 2007






marți, 29 noiembrie 2011

Clar de lună

Clar de lu

 Câmpul se aşterne-n cale
 Verde crud. verde crud,                                                                       
 Nici  pe deal şi nici pe vale,
 Buciumul nu-1 mai aud.

 Galben ca  un scut,
 Se restrâng coloanele
 Pe poteci de lut.

 Unde sunt ciobanii oare ?
 Clopotele nu mai sună
 Pe cărări nu sunt mioare.
 Numai clar de lună.

"Vremea sărutului " - Constanţa 1994


 

luni, 28 noiembrie 2011

TRECE VREMEA !…

 La 50 de ani de la căsătorie....












TRECE VREMEA !…
                          
Primeşte-n dar un trandafir,                                                       
Cu cincizeci de petale.                                                                     
Sunt anii căsniciei noastre,
Zilele mele şi-ale tale.

Au fost bune, au fost rele
Numai noi doi le mai ştim.
Trecând peste toate cele
Hai să sărbătorim !


1961 Gica şi Iosif

duminică, 27 noiembrie 2011

Vremea sărutului

Vremea sărutului


Există o vreme a sărutuiui
Când arborii tac

Nici un foşnet
Nu se desprinde din frunze
Atunci când arborii tac.
Există o vreme
Când toate dorinţele
Sunt mai frumoase neîmplinite.
Există o vreme
Când munţii se contopesc în noi
Până la pietrificare.

Atunci întâlnirile au loc
La cişmelele vârstei
Lângă izvorul nesecat
Al sărutului.

 
Există o vreme
Când arterele
Sunt cărări sălbatice,
Unificate undeva în palmă.
Atunci nopţile rămân neclintite
Şi uimitor de scurte,
Iar sângele, tulburător de cald.
Şi dimineţile, înfiorător
De reci.

Există o vreme a coacerii
Când sânii sunt vulcani în erupţie.
Buzele se cutremură
La adierea vântului de iulie
Aceasta este vremea sărutului

O, vreme,
Monumentală vreme !
Clipă a memoriei.
Rămâi, rămâi în rezervaţia
Acestor copaci.
Fecioare, flăcăi,
Ocrotiţi această vreme !
Zidiţi-i trupul în statui,
Când toţi arborii tac ...


"Vremea sărutului"- Constanţa 1994

sâmbătă, 13 august 2011

Nu scoateţi ţara la mezat

Noua campania de reîmpărţire în regiuni a ţării a pus politicienii pe jar şi poporul pe gânduri.
E o frământare în ţară şi o derută totală. Azi se împarte ţara în opt, după criterii haotice... mâine nu se ştie în câte or mai vrea U.D.M.R.-UL, care a câştigat deja o rundă...
Consider că se permite prea mult celor care vor suplimentarea aşa zisului Ţinut Secuiesc – în inima României, stat unitar naţional.
Autorităţile statului, în loc să acţioneze ferm în lumina Constituţiei, atât cât va mai fi ea în vigoare, lasă acele grupuri antiromâneşti să-şi facă în voie mendrele, pe pământul nostru românesc fără să ia nicio masură.
Dezbateri şi contraziceri sus la guvern, în coaliţie, replici din partea altor partide şi formaţiuni politice, dar pe noi cine neîntreabă?
Eu, ca român, locuitor al judeţului Constanţa, îmi pun întrebări la care nu găsesc răspuns, iar la unele nici nu vrea să mă gândesc cum ar fi.
Pas cu pas, U.D.M.R. – ul câstigă în drumul pornit de peste douăzeci de ani spre autonomie, iar guvernul cedează pe zi ce trece de teamă să nu piardă majoritatea în Parlament.
Şantajul e real şi pe faţă :Ne daţi ce vrem noi – vă susţinem, dacă nu plecăm şi rămâneţi cu o mână de oameni, cu voturi mai puţine decât opoziţia”. Aceasta este frica puterii.
Referindu-mă totuşi la “marea” reorganizare a teritoriului, dacă se va realiza şi cred că aşa va fi până la urmă, îmi permit să-mi spun şi eu părerea ca un om cu o oarecare experienţă :
Ca ziarist, am făcut parte din mai multe comisii care au realizat monografii al regiunii Dobrogea şi judeţului Constanţa.
În primul rând, consider că este premature să se treacă la o nouă împărţire teritorial-administrativă, atâta timp cât ţara se află într-o stare jalnică, mâncată de criză şi recesiune, iar poporul se zbate în sărăcie şi nevoi.
În condiţiile unei instabilităţi politice şi economice, cu o inflaţie în creştere, ţara nu este pregătită să suporte un seism social similar cu un seism geofizic.
Mă simt obligat să repet: această acţiune presupune, în primul rând, importante costuri, dar şi o gândire raţională, cunoaşterea profundă a realităţii sociale, istorice şi cultural ale zonelor vizate, cu identităţi şi afinităţi entice apropiate, dacă nu commune.
Referindu-mă strict la Dobrogea, delimitarea zonei mi se pare total nepotrivită. Ce înseamnă Sud-Est? Nu spune nimic omului de rând.
Dacă totuşi se va trece la aplicarea acestei măsuri, îndrăznesc în virtutea dreptului de expimare, să vin cu câteva sugestii:
Denumirea zonei să fie Dobrogea, teritoriu câştigat prin luptă şi multe jertfe.
Configuraţia teritorială să se prezinte astfel : judeţele Constanţa, Tulcea, Brăila, Ialomiţa şi Călăraşi să constituie regiunea Dobrogea, tinându-se seama, pe lângă criteriile şi principiile amintite şi de proprietăţile locuitorilor care trebuiesc incluse în acest teritoriu, conform legii.
Se elimină astfel zonele Vrancea şi Galaţi, care au făcut parte dintotdeauna din zona Moldovei.
Aşa cred că va fi o repartizare realistă, atunci când această iniţiativă se va aplica.

duminică, 19 iunie 2011

Om nebun

Viaţa-ntreagă se agaţă
De o creangă de alun
Viaţa să ne fie viaţă
Omule, nu fii nebun

 
Am întins, am întins mosorul 
Ţeava de alun
Până firul cu mosorul
S-a oprit de-atâta drum.

 Şi pe oriunde în lume
Pe potecile de-alun
Oamenii îmi spun pe nume
Omule, tu eşti nebun!

sâmbătă, 11 iunie 2011

RUSALIILE

Pentru noi, copiii, toate sărbătorile erau importante.
Erau sfinte, în cel mai bun înţeles al cuvântului.
De neuitat a rămas, pentru mine, Crăciunul, cînd mergeam la colindat printre nămeţi, pe la casele oamenilor, pe toate uliţele din sat şi ajungeam acasă aproape îngheţat dar bucuros că aveam traista, ţesută de mama, plină cu mere, pere, nuci şi covrigi.
Apoi venea Anul Nou, care era pentru noi, copiii ca pentru toţi locuitorii satului.
Ne pregăteam timp de câteva luni să învăţăm Pluguşorul. De obicei formam câte un grup de trei-patru copii, adolescenţi. Pluguşorul era cam acelaşi an de an : 
                     S-a sculat mai an
                       Bădică Traian
                       Ş-a-ncălecat pe-un cal......
La aceste sărbători dar şi la Înviere eram parcă alţii.
După postul Paştelui, pe care-l ţineam patruzeci de zile cu toată familia,    mergeam la biserică şi asistam, cu pioşenie, la ceremonialul Învierii, iar bucuria cea mai mare era să ne dăm în dulap (scânciob i se mai spunea) pentru care plăteam cu un ou roşu.
Ritualurile acestor sărbători pe care le-am evocat sunt mult mai complexe însă, acum vreau să redau mai detaliat cum sărbătoream noi, în sat, Rusaliile.
Coborârea Sfântului Duh era sărbătoarea creştină aproape similară cu Învierea.
În fapt, Duminica Rusaliilor începea, la noi în sat, ca de altfel în toate satele vecine, încă de sâmbăta moşiilor de vară. Copii, tineri, băieţi şi fete mergeau pe câmp, culegeau flori, îndeosebi acele bucheţele mov care se numeau chiar ”moşi”.
Era luna florilor de vară, a narciselor, trandafirilor sălbatici şi mai ales a bujorilor de toate culorile. Flori înmiresmate şi îmbietoare.
Grupuri de băieţi şi fete coboram cântând, în sat, unde erau pregătite, de către mamele noastre, mese pline cu mâncare : strachini şi ulcele cu orez, păsat şi lapte. În toate casele de gospodari erau asemenea mese.
Era prilejul de împăcare, de apropriere a unor prietenii sau de consolidare a acestora.
Atunci, în aceea zi, se declara între băieţi, frăţia, iar fetele se dădeau de-a suratele ”.
Fârtaţii şi suratele se stabileau jurându-se prietenia pe viaţă. În ziua aceea apelativul lor era “surată”, între fete şi “fârtate” între băieţi.
A doua zi, tot în grup mergeau la biserică, se rugau, iar după amiază, mereau la horă, în sat, flăcăii şi fetele şi cei mai mici la “dulap”.
Sărbătoarea de Rusalii era ultima zi de sărbătoare din cele trei dedicate Învierii Domnului.
Am consemnat acest rit memorabil, pentru că în prezent nu se mai respectă aceste obiceiuri străbune şi... rău este... 

miercuri, 8 iunie 2011

Horoscop

  









Zodia mă plimbă
Pe cărarea Robilor,                                            
În urma
Carului mare ,
Până la peştera cailor.
De aici voi lua
Un Pegas
Potcovit cu astre
Şi voi pleca în eternitate.


" O secundă de iubire" - Constanţa 1996

sâmbătă, 4 iunie 2011

Insemnarile unui jurnalist: Prostituţie ... sau....?

Insemnarile unui jurnalist: Prostituţie ... sau....?: "De câţiva ani, buni, asistăm la o mascaradă de toată sila... Discuţii în presa scrisă şi audio-vizuală, dezbateri în Parlament, dacă să fie ..."

Prostituţie ... sau....?

De câţiva ani, buni, asistăm la o mascaradă de toată sila... Discuţii în presa scrisă şi audio-vizuală, dezbateri în Parlament, dacă să fie sau nu legalizată prostituţia. În Parlament, chiar a fost respins un proiect de lege prin care se prevedea legalizarea libertăţii riscului controlat. A fost respins în legislativ pe nu ştiu ce motiv religios ori interese de clan.
În acest timp, pe marginea drumurilor naţionale, judeţene, pe poteci şi alei patrulează fetişcane, în minijupe, făcând ochi dulci şi chiar invitând, prin gesturi obscene, trecătorii, îndeosebi şoferii şi mai ales cei de pe T.I.R.-uri.
Nu mai spun că tinere de diferite vârste (oare câte dintre ele sunt majore?), fără inhibiţii, se expun în paginile ziarelor aproape goale şi chiar fără niciun strai pe ele, decât cu un fluturaş în locul cel mai indecent iar uneori nici atât.
Dialogurile între rivale pentru bărbaţi, publicate în presă sunt obscene, dizgraţioase: “Nici nu-l mai vreau că nu era bun la pat, Nici n-o avea mare (iertaţi-mi aceste expresii reluate din ziare şi redate aşa cum le-am citit, dar am vrut să fiu cât mai explicit). Şi părerile, contrazicerile, discuţiile sunt de-a dreptul scârboase, iar blamările între “dive” devin uneori violente.
Într-un supliment al unui ziar, o individă, patroana unui salon de masaj erotic, publică, săptămânal, la pagina 66, tot felul de metode şi poziţii de masaj, pentru a-şi face reclamă, de fapt sex sub acoperire. Fără ruşine, ea însăşi pozează goală.
Toate aceste manifestări fără nici o perdea mă fac să-mi pun întrebarea:
Este sau nu legală prostituţia?...

vineri, 3 iunie 2011

Ajută-ne, Doamne

Cobori, Doamne, să ne vezi
Trăim vremuri de coşmar
Puşi de vii pe arse lespezi
Viaţa e numai amar
Miniştri de culori pestriţe
Guvernanţi de duzină încurcând iţă cu ... iţă
Ne conduc înspre ruină
Organe suprastatale,
Sioniştii mafioţi,
Organizaţii fatale,
Bande de pungaşi şi hoţi
Vor ca ţara să ne-o vândă
Pe cât mai puţini dolari
Pentru asta stau la pândă
Cei cu cât mai mulţi "biştari".

"Salut mileniul trei !" - Constanţa 1999

miercuri, 1 iunie 2011

S-a aprins cerul

Port în suflet cer şi mă aprind
Vara când bulgări mari de soare
De pe boltă încet se desprind
Şi se topesc în mare.

În inima cerului pătrunde o stea
Trimisă de pe planeta Pământ...
Este inima mea,
0 ştiu şi o cânt.

                             "Vremea sărutului "- Constanţa 1994

 

marți, 31 mai 2011

Marea şi tu ,

Cerul se cutremura
Când mă sărutai pe buze.
Luna mult se bucura,
Copacii tăceau din frunze.

Când eram pe malul ei,
Marea se învolbura.
Valul presăra scântei,
Noaptea ne înconjura.

Erai pasărea de vis,
Ce zbura, zbura mereu.
Astăzi dragostea s-a stins,
In focul lui Prometeu.

"Drumul robilor " - Constanţa 2007



luni, 30 mai 2011

Oameni pestriţi

 Pe coridoarele înguste
 Oameni pestriţi, de tot soiul,
 Se plimbă ca nişte moluşte
 Mestecându-şi în gură noroiul,
  Unul cu bube pe faţă
  Se boieşte ca un Clown de circ
  El este puţin mai în viaţă
  Ceilalţi nu sunt mai nimic.

              "Salut mileniul trei " - Constanta 1999
 
 

duminică, 29 mai 2011

Mă bate-un gând

Mă bate-un gând, să culeg stele

Şi să le semăn pe pământ,

Ca să răsară-apoi din ele,

Scăldat, al nopţilor veşmânt.

Mă bate gândul ca o boare

Să semăn brazde-n poezie

Şi să culeg numai din soare

Rodul bogat care să fie.

"O secundă de iubire " - Constanta 1996

vineri, 27 mai 2011

Ca într-un vis

Ca-ntr-un vis cu stropi mărunţi
Plutesc în aer fulgi
Petale albe peste munţi
Şe aştern pe unde fugi.
Eternul vis
Te urmăreşte
în haosul de unde vii
Şi te conduce în Abis.
Nu eşti
Şi cred că nu vei fi
Fiinţa care dăruieşti
Viaţă celor care-o curmă.

"Salut mileniul trei ! " - Constanta 1999


joi, 26 mai 2011

Domnule Mazăre,

Sincer, nu v-am simpatizat niciodată.
V-am văzut în primele zile ale evenimentelor din ’89, cu o gaşcă tânără, însoţindu-l pe Ion Raţiu. V-am urmărit, în zilele şi anii care au urmat, evoluţia şi cu simţul meu puţin conservatorist nu plăceaţi, chiar şi când vă urcaţi pe blocuri, să le văruiţi (acesta a fost un atu în câştigarea alegerilor din acel an).
Au urmat anii dumneavoastră de primariat, cu rele şi bune.
V-am văzut la T.V. în uniforma de nazist, care, sincer să fiu, pe mine m-a indignat, apoi prin Brazilia, ori nu mai ştiu ce ţară sud-americană, prin Africa, dansând din buric, aproape în piele goală...Şi multe alte ipostaze, care nouă, constănţenilor, nu ne-au plăcut.
Aţi fost , stimate, domnule primar Mazăre citat în mai multe procese intentate de instituţiile abilitate şi... aţi scăpat „basma curată”.
Ei, pentru asta vă admir. Nu bag mâna în foc că sunteţi integru, cinstit şi curat ca „lacrima”, dar justiţia e cea care decide şi, până la proba contrarie, eu şi mulţi altii ca mine vă apreciem. Vă mai apreciez şi pentru unele acte de binefacere pentru cei săraci, aduşi în pragul disperării de către sistem, pentru familiile cu unul sau mai mulţi copii, pentru cei care nu mai au niciun orizont, viitor.
În aceste condiţii aţi avut, domnul primar, intuiţia, dar poate şi îndemnul de a da o mână de ajutor tinerilor prin acele locuinţe, o acţiune lăudabilă
 Şi ca edil aveţi unele merite : mai buna organizare a transportului în comun, modernizarea  străzilor – dar mai aveţi multe de făcut.
În ce priveşte vânzarea Cazinoului, ce să zic, am avut un gust amar când am auzit că vreţi să-l vindeţi.
Am simţit... aşa... cum ai vinde un copil... Pentru noi, constănţenii, Cazinoul este o emblemă, un monument istoric.
Dacă nu sunteţi în stare să păstraţi o avuţie a noastră, a tuturor, puteţi să-l daţi, domnule Mazăre, dar măcar vedeţi cui... Să facă ceva frumos şi util din el, să nu ajungă o ruină (mai mult decât este), ori, doamne fereşte, să-l demoleze.
Cred, domnule Mazăre, că atunci când vreţi să mai luaţi o hotărâre care ne priveşte şi pe noi, constănţenii, să vă gândiţi bine, pentru că noi v-am ales şi tot nouă ne veţi cere votul, asta dacă vă veţi mai depune candidatura...