Clar de lună

Clar de lună

 Câmpul se aşterne-n cale

 Verde crud. verde crud,                                                                       

 Nici  pe deal şi nici pe vale,

 Buciumul nu-1 mai aud.

 În amurg cu soarele,

 Galben ca  un scut,

 Se restrâng coloanele

 Pe poteci de lut.

 Unde sunt ciobanii oare ?

 Clopotele nu mai sună

 Pe cărări nu sunt mioare.

 Numai clar de lună.

"Vremea sărutului " - Constanţa 1994

 

TRECE VREMEA !…

 La 50 de ani de la căsătorie....

TRECE VREMEA !…

                          

Primeşte-n dar un trandafir,                                                       

Cu cincizeci de petale.                                                                     

Sunt anii căsniciei noastre,

Zilele mele şi-ale tale.

Au fost bune, au fost rele

Numai noi doi le mai ştim.

Trecând peste toate cele

Hai să sărbătorim !

1961 Gica şi Iosif

Vremea sărutului

Vremea sărutului

Există o vreme a sărutuiui

Când arborii tac

Nici un foşnet

Nu se desprinde din frunze

Atunci când arborii tac.

Există o vreme

Când toate dorinţele

Sunt mai frumoase neîmplinite.

Există o vreme

Când munţii se contopesc în noi

Până la pietrificare.

Atunci întâlnirile au loc

La cişmelele vârstei

Lângă izvorul nesecat

Al sărutului.

 
Există o vreme

Când arterele

Sunt cărări sălbatice,

Unificate undeva în palmă.

Atunci nopţile rămân neclintite

Şi uimitor de scurte,

Iar sângele, tulburător de cald.

Şi dimineţile, înfiorător

De reci.

Există o vreme a coacerii

Când sânii sunt vulcani în erupţie.

Buzele se cutremură

La adierea vântului de iulie

Aceasta este vremea sărutului

O, vreme,

Monumentală vreme !

Clipă a memoriei.

Rămâi, rămâi în rezervaţia

Acestor copaci.

Fecioare, flăcăi,

Ocrotiţi această vreme !

Zidiţi-i trupul în statui,

Când toţi arborii tac ...


"Vremea sărutului"- Constanţa 1994