Powered By Blogger

marți, 10 mai 2011

Flori de mai

Flori de mai


Unde-or fi primăverile de altădată, când zăpezile se topeau încet , încet, căci erau zăpezi ambundente, albe, strălucitoare şi alunecoase, iar soarele îşi trimite, cu parcimonie, razele, dar tot mai calde, din zi în zi? Şi florile umpleau mai de timpuriu grădinile...
Mă uit acum peste grădini şi parcuri – atâtea câte au mai rămas- şi văd flori firave, sfioase... Nici în livezi pomii n-au mai fost atât de dornici, ca altădată...
Nu vreau să fiu nostalgic fără motiv, dar chiar în faţa casei mele unde, cu ani în urmă, ramurile de caisi, piersici se aplecau darnici cu flori, care mai de care mai colorate şi îmbietoare.
Afară, vremea e schimbătoare de la o zi la alta... Derutaţi de aparatele lor, meteorologii nici ei nu ştiu cum s-o nimerească.
Suntem în ultima lună de primăvară şi noi nu ne-am bucurat decât de câteva zile însorite, termometrele zbatându-se să ajungă la temperaturi de peste 17 grade, la noi, la Constanţa...
În rest... zile mohorâte...zile friguroase...
Mai este un pic şi primăvara îşi va lua rămas bun de la noi, întunecată şi friguroasă.
Măcar cugetarea străbună să se adeverească :
„Dacă plouă în mai vom avea mălai”...

Iosif Serb
10.05.2011

Numai noi doi
        -  Soţiei mele -

 Eşti bătaia inimii mele ,
Aerul ce-l sorb cu nesaţ
Eşti sângele ce curge-n vene ,
Gustarea din ziua harţi .

Sunt drumul tau către iubire  
Aleea de sub castani .
Gradina ta de fericire ,
Sunt plânsul tău de peste ani .

Hai deci sa fim amândoi ,
Aceeaşi inimă ce bate ,
În lanul verde de trifoi
Şi drumul luminos in noapte .

"Drumul Robilor" -  Constanta 2007
 

duminică, 8 mai 2011

La ţărm de mare, noaptea


La ţărm de mare, noaptea

 Abia uşor îngălbenită,
Noaptea-şi flutură zefirul,
Pe margine cu raze aurită,
Işi ţese măiestoasă firul.

Strălucitoare se ivesc
Umbre de lună despletite,
In mare flacări se topesc,
Imbrăţisări de vară mistuite.

 Iosif Serb
"O secunda de iubire"- Constanta 1996

sâmbătă, 7 mai 2011

O pasăre

O pasăre

Cu mâinile căuş
Ţi-am prins căpuşorul brun
Şi părul sprinten jucăuş
L-am sărutat ca pe-un parfum.

Erai aşa, în visul meu,
O pasare ori nu ştiu ce,
Care m-ademenea mereu
Să vin la tine...
Dar de ce ?


Iosif Serb
„O secunda de iubire „ -Constanta  1996



joi, 5 mai 2011

Soarta poeţilor

Soarta poeţilor
-          mor poeţii cum le este soarta -


Eminescu a murit
Acuzat de nebunie.
Dar va trăi vesnic...
Blaga a murit
Căci credea prea mult
În Dumnezeu
Şi Dumnezeu îl ocrotea.
Labiş a murit
Ucis de Pasărea cu Clonţ de rubin.
Oare aşa sa fie ?
El trăieste însă
Prin „căprioara” ucisă
De timpuriu.

Nichita a murit
Din prea multă
Dragoste de oameni.
„Acoperă-mi inima cu ceva”,
Poetule!

Deseori mă întreb
Ce va spune lumea
Despre mine...
Că mult de trăit
Nu mai am.

Orice aţi  fi gândit,
Oricum m-aţi fi privit,
Oameni, să stiţi,
E v-am iubit !
                        Iosif Serb
„O secunda de iubire „ -Constanţa  1996

marți, 3 mai 2011

Jocul de-a copilăria

Jocul de-a copilăria

Jocul de-a copilăria
mi-a rămas prin poiene
şi prin colnice...
mi-a rămas pribeag
în veşnica mea căutare...

Jocul de-a copilăria
mai trăieşte în mine,
s-a cuibărit undeva,
unde sângele îmi arde
în clocot de val...

Jocul de-a copilăria
Există...îl simt...
Este acolo unde
Se bat munţii în capete...

       “Vremea sarutului „ –Constanta  1994


luni, 2 mai 2011

Portret în timp

Portret în timp

Am venit pe lume la cântatul cucului.
Când mamii i-a sosit sorocul
A fugit cu pântecul la gură
În Valea Haiducului...

Eram al optulea născut
Şi cu fiecare mama
A fugit în câte un colţ al pădurii...
Nu ştiu de ce... dar aşa a făcut

Pe mine poate nu mă năştea...
Erau prea multe guri
Şi eu nu mai aveam loc
Dacă al şaptelea nu murea.

M-am născut în vremea când
Mugurii gemeau de durere,
Când izvoarele veneau din îngheţuri
Şi pădurea înverzea cântând.

De-aceea poate că eu
Mă nasc în fiece frunză,
Cu gânduri nestinse în fire
Şi caut, şi caut mereu...


Trăiesc intre cer si pămant ,
Cu bucuriile şi durerile mele ,
Intre timp , vă spun cine sunt
Şi va mărturisesc visele mele .

 Vremea sarutului „ –Constanta  1994

Iosif Şerb

La acest început de secol XXI  viaţa noastră este tot mai zbuciumată, frustrată de zâmbet şi poezie. Sper ca mileniul trei să fie mai uman. De aceea îndrăznesc să ofer cititorilor acest blog, în speranţa că vor găsi o clipă de meditaţie şi gânduri spre mai bine”.
                                                                                                    Iosif  Şerb