Jocul de-a copilăria

Jocul de-a copilăria

Jocul de-a copilăria

mi-a rămas prin poiene

şi prin colnice...

mi-a rămas pribeag

în veşnica mea căutare...

Jocul de-a copilăria

mai trăieşte în mine,

s-a cuibărit undeva,

unde sângele îmi arde

în clocot de val...

Jocul de-a copilăria

Există...îl simt...

Este acolo unde

Se bat munţii în capete...

       “Vremea sarutului „ –Constanta  1994

Portret în timp

Portret în timp

Am venit pe lume la cântatul cucului.

Când mamii i-a sosit sorocul

A fugit cu pântecul la gură

În Valea Haiducului...

Eram al optulea născut

Şi cu fiecare mama

A fugit în câte un colţ al pădurii...

Nu ştiu de ce... dar aşa a făcut

Pe mine poate nu mă năştea...

Erau prea multe guri

Şi eu nu mai aveam loc

Dacă al şaptelea nu murea.

M-am născut în vremea când

Mugurii gemeau de durere,

Când izvoarele veneau din îngheţuri

Şi pădurea înverzea cântând.

De-aceea poate că eu

Mă nasc în fiece frunză,

Cu gânduri nestinse în fire

Şi caut, şi caut mereu...

Trăiesc intre cer si pămant ,

Cu bucuriile şi durerile mele ,

Intre timp , vă spun cine sunt

Şi va mărturisesc visele mele .

 “Vremea sarutului „ –Constanta  1994

Iosif Şerb

“La acest început de secol XXI  viaţa noastră este tot mai zbuciumată, frustrată de zâmbet şi poezie. Sper ca mileniul trei să fie mai uman. De aceea îndrăznesc să ofer cititorilor acest blog, în speranţa că vor găsi o clipă de meditaţie şi gânduri spre mai bine”.

                                                                                                    Iosif  Şerb