Luna-şi scrie numele pe mare ,
Pe întuneric , pe răcoare .
Soarele se semnează pe nisip
Cu creionul fierbinte în timp.
Noi ne scriem numele pe schele
Şi culegem vise din ele ,
Lasăm moştenire arcuri pe cer
În amintirea celor ce pier .
Suntem cuceritori ai înalţimilor.,
Secundele ni-s grele şi ne dor ,
Dar cu puterea ce-o avem în pleoape
Aducem viitorul mai aproape .
"Vremea sărutului" -Constanţa 1994
joi, 19 mai 2011
miercuri, 18 mai 2011
Morţi pe pământ străin....
Morţi pe pământ străin
Bravii ostaşi români au luptat veacuri de-a rândul să apere glia strămoşească încărcându-se de glorie.
După cel de-al doilea război mondial militarii români s-au instruit să apere ţara în hotare, chiar şi în timpul războiului rece.
Stagiul militar obligatoriu era o formă de educare mai aspră, pe mulţi “ştrengari” îi îndrepta şi deveneau oameni de nădejde ai ţării.
Nu ştiu dacă e bine sau rău că s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu dar în ultima vreme prea mult dezmăţ în rândul adolescenţilor.
Era şi armata un mijloc, o etapă importantă în educarea ordonată a tuturor tinerilor baieti.
Multe amintiri frumoase şi hazlii se deapănă din război, din armată, iar cântecele din şi despre cătănie se fredonează şi astăzi şi chiar se cântă în spectacole şi cu diferite ocazii şi sunt bine primite de spectatori.
Armata intrase în folclor.
Şi acum se comentează acţiunile din armată. Nu se mai cântă, sunt jeliţi cei ce pleacă pe fronturi străine, trimişi de statul român. Stiu, suntem într-o organizaţie internaţională, dar nu cred că suntem obligaţi să trimitem militari oriunde şi oricând. Avem o armată mică, în prezent, zic eu şi nu suficient de instruită să facă faţă atacurilor teroriste cu membri bine instruiţi şi în multe cazuri sinucigaşi dispuşi să moară pentru cauza lor.
Tinerii români care pleacă în Irak, Kosovo, Afganistan, ori pe alte fronturi de apărare sau protecţia civililor şi respectarea ordinei publice se sacrifică aproape inconştient şi predispuşi în orice moment la sacrificii. Pentru ce? Pentru o cauză care nu este a lor, nici a neamului românesc.
Bilanţul este tragic : optsprezece militari români au fost ucişi.
Marius Florin, Cristian Filip, Dan Ciubotaru, Ion Caracudă, Valeriu Leu, Florin Brădiceanu sunt numai câţiva care au murit în misiune.
Ultimul ucis a fost adus, zilele trecute, în ţară, înmormântat cu onoruri militare şi avansat la gradul de sublocotenent.
Ce folos? El s-a dus, nu se mai bucură de aceste onoruri.
La acuzaţiile mele s-ar putea motiva că selectarea militarilor a fost pe bază de voluntariat.
Da, dar cauza e simplă, domnilor : Sărăcia. Şi aici să fac o paranteză. Au plecat mii şi mii de români în alte ţări, la muncă, culegători de căpşuni, îngrijitori de oameni şi animale, si-au lăsat acasă copiii lipsiţi de ocrotirea părintească, mulţi dintre aceştia s-au sinucis, ori au ajuns delicvenţi.
Ce i-a determinat pe aceşti oameni să plece? E uşor de înţeles : SĂRĂCIA, lipsa de cele mai elementare drepturi la muncă, la un trai decent.
Cei care au plecat la cules de căpşuni, îngrijitori de oi, vaci, ori de bătrâni au riscuri mai mici, dar tot sclavi se numesc.
Dar cei care cad răpuşi pe şi pentru pământ străini ce sunt? Eroi sau Victime ?
Aflăm că încă un român a murit în Afganistan, opt mai şi câţi or mai fi, dar despre răniţi se mai ţine o evidenţă?
***
În timp ce aşterneam pe hârtie opinia mea despre ostaşii trimişi să lupte pe alte tărâmuri, primesc o altă veste tristă : caporalul Cătălin Ionel Marinescu, în vârstă de 28 de ani, a murit în urma unei explozii, tot în Afganistan.
Bilanţ trist, numai în ultima săptămână doi militari români ucişi.
Şi câţi vor mai fi de acum înainte...
Pentru cine? Pentru ce?... Pentru alţii, pentru conflictele altora, care nu afectează cu nimic interesele ţării noastre.
Oare Guvernul, Ministerul Apărării Naţionale nu au imagine coerentă asupra acestei probleme importante, viaţa oamenilor, viitorul armatei române?...
duminică, 15 mai 2011
Cu paharele pe masă
Cu paharele pe masă
Vă uitaţi la mine sfidător,
Recunosc, sunteţi frumoase, conice,
Dar am băut si din ulcior,
Chiar din ulcele cilindrice.
Sunteţi, e-adevărat, frumoase,
Unele chiar
(Nu vă supăraţi)
Aproape de... cristal.
Când staţi pe masă
Aşa, cu piciorul gol,
Sunteţi sfioase
Si nu vă dau ocol.
"O secundă de iubire" - Constanta 1996
miercuri, 11 mai 2011
Din umbră
Din umbră
Nu-mi distrugeţi versul
Aninaţi-l de-o creangă sumbră
Să ştie lumea cine-i
alesul
Poeziei , din umbră .
Poate nu voi mai fi
Atunci printer voi
Dar lumea va şti
Şi mă va chema inapoi.
marți, 10 mai 2011
Flori de mai
Flori de mai
Unde-or fi
primăverile de altădată, când zăpezile se topeau încet , încet, căci erau
zăpezi ambundente, albe, strălucitoare şi alunecoase, iar soarele îşi trimite,
cu parcimonie, razele, dar tot mai calde, din zi în zi? Şi florile umpleau mai
de timpuriu grădinile...
Mă uit acum
peste grădini şi parcuri – atâtea câte au mai rămas- şi văd flori firave,
sfioase... Nici în livezi pomii n-au mai fost atât de dornici, ca altădată...
Nu vreau să
fiu nostalgic fără motiv, dar chiar în faţa casei mele unde, cu ani în urmă,
ramurile de caisi, piersici se aplecau darnici cu flori, care mai de care mai
colorate şi îmbietoare.
Afară,
vremea e schimbătoare de la o zi la alta... Derutaţi de aparatele lor,
meteorologii nici ei nu ştiu cum s-o nimerească.
Suntem în
ultima lună de primăvară şi noi nu ne-am bucurat decât de câteva zile însorite,
termometrele zbatându-se să ajungă la temperaturi de peste 17 grade, la noi, la
Constanţa...
În rest...
zile mohorâte...zile friguroase...
Mai este un
pic şi primăvara îşi va lua rămas bun de la noi, întunecată şi friguroasă.
Măcar
cugetarea străbună să se adeverească :
„Dacă plouă
în mai vom avea mălai”...
Iosif Serb
10.05.2011
Numai noi doi
- Soţiei mele -
- Soţiei mele -
Eşti bătaia inimii mele ,
Aerul ce-l sorb cu nesaţ
Eşti sângele ce curge-n vene ,
Gustarea din ziua harţi .
Sunt drumul tau către iubire
Aleea de sub castani .
Gradina ta de fericire ,
Sunt plânsul tău de peste ani .
Hai deci sa fim amândoi ,
Aceeaşi inimă ce bate ,
În lanul verde de trifoi
Şi drumul luminos in noapte .
"Drumul Robilor" - Constanta 2007
Aerul ce-l sorb cu nesaţ
Eşti sângele ce curge-n vene ,
Gustarea din ziua harţi .
Aleea de sub castani .
Gradina ta de fericire ,
Sunt plânsul tău de peste ani .
Hai deci sa fim amândoi ,
Aceeaşi inimă ce bate ,
În lanul verde de trifoi
Şi drumul luminos in noapte .
"Drumul Robilor" - Constanta 2007
duminică, 8 mai 2011
La ţărm de mare, noaptea
La
ţărm de mare, noaptea
Abia uşor
îngălbenită,
Noaptea-şi
flutură zefirul,
Pe margine cu raze
aurită,
Işi
ţese măiestoasă
firul.
Strălucitoare
se ivesc
Umbre de lună
despletite,
In mare flacări
se topesc,
Imbrăţisări
de vară mistuite.
Iosif Serb
sâmbătă, 7 mai 2011
O pasăre
O pasăre
Cu mâinile căuş
Ţi-am prins căpuşorul brun
Şi părul sprinten jucăuş
L-am sărutat ca pe-un
parfum.
Erai aşa, în visul meu,
O pasare ori nu ştiu ce,
Care m-ademenea mereu
Să vin la tine...
Dar de ce ?
Iosif Serb
„O secunda de iubire „ -Constanta 1996
joi, 5 mai 2011
Soarta poeţilor
Soarta poeţilor
-
mor poeţii cum le este soarta -
Eminescu a murit
Acuzat de nebunie.
Dar va trăi vesnic...
Blaga a murit
Căci credea prea mult
În Dumnezeu
Şi Dumnezeu îl
ocrotea.
Labiş a murit
Ucis de Pasărea cu Clonţ de rubin.
Oare aşa sa fie ?
El trăieste însă
Prin „căprioara” ucisă
De timpuriu.
Nichita a murit
Din prea multă
Dragoste de oameni.
„Acoperă-mi inima cu ceva”,
Poetule!
Deseori mă întreb
Ce va spune lumea
Despre mine...
Că mult de trăit
Nu mai am.
Orice aţi fi gândit,
Oricum m-aţi fi privit,
Oameni, să stiţi,
E v-am iubit !
Iosif Serb
„O secunda de iubire „ -Constanţa 1996
marți, 3 mai 2011
Jocul de-a copilăria
Jocul de-a copilăria
Jocul de-a copilăria
mi-a rămas prin poiene
şi prin colnice...
mi-a rămas pribeag
în veşnica mea căutare...
Jocul de-a copilăria
mai trăieşte în mine,
s-a cuibărit undeva,
unde sângele îmi arde
în clocot de val...
Jocul de-a copilăria
Există...îl simt...
Este acolo unde
Se bat munţii în capete...
“Vremea sarutului „ –Constanta 1994
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








